Cum citești o listă INCI: primele cinci ingrediente și tot ce urmează

Fața vinde. Spatele declară.

Orice cosmetic vândut în UE sau în Regatul Unit poartă o listă de ingrediente scrisă în INCI — Nomenclatura Internațională a Ingredientelor Cosmetice. E cerută de articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, folosește denumiri standardizate, nu de marketing, și, spre deosebire de fața ambalajului, are obligația legală să fie corectă.

Arată, e drept, de nepătruns — ceea ce e păcat, pentru că e guvernată de vreo patru convenții. Înveți convențiile și cea mai mare parte a etichetei se deschide. Ăsta e articolul-pereche pentru cum citești eticheta unui supliment, doar că pentru ce îți pui pe piele, nu în gură.

1. Ordine descrescătoare, până când se oprește

Ingredientele se listează în ordinea descrescătoare a greutății de la momentul în care au fost adăugate. Asta e regula pe care o știe lumea. Partea pe care de obicei n-o știe e unde încetează să se aplice: sub un procent, ingredientele pot fi listate în orice ordine.

Deci o listă sunt de fapt două liste lipite fără cusătură. Deasupra pragului de 1%, poziția e informație. Sub el, poziția e ce a ales producătorul — iar să pui primul, în grupul de sub 1%, ingredientul care sună cel mai impresionant nu costă nimic.

Cum găsești pragul

Nu e marcat nicăieri, dar formula ți-l spune. Anumite ingrediente se folosesc aproape întotdeauna mult sub un procent, iar primul dintre ele e cam acolo unde cade pragul:

• Conservanți — phenoxyethanol, sodium benzoate, potassium sorbate, benzoic acid
• Chelatori — sodium phytate, disodium EDTA
• Regulatori de pH — citric acid, sodium hydroxide, potassium hydroxide
• Gume și agenți de îngroșare la dozele obișnuite — xanthan gum
• Antioxidanți — tocopherol

Găsește-l pe primul dintre ele și tot ce urmează după e în zona de ordine liberă. Dacă peptida sau extractul botanic după care e numit produsul apare sub acel punct, e prezent în proporție de sub un procent — ceea ce nu e automat greșit, pentru că multe active se folosesc din construcție în fracțiuni de procent, dar e o altă afirmație decât lasă să se înțeleagă fața ambalajului.

2. Coloranții se declară altfel

Coloranții se identifică printr-un număr de Colour Index, nu printr-o denumire chimică, și prin convenție se listează la final, în orice ordine, indiferent cât sunt prezenți. CI 77491, CI 77492, CI 77499 sunt oxizii de fier roșu, galben și negru. CI 77891 e dioxidul de titan. CI 77007 e ultramarinul.

De asta poziția îți spune funcția. Dioxidul de titan în capul unei protecții solare e filtru UV; CI 77891 la coada unei creme e pigment alb. Aceeași substanță, altă treabă, iar notația le desparte.

Produsele vândute în mai multe nuanțe pot lista coloranții pentru toată gama între paranteze drepte, cu mențiunea că nu toate nuanțele îi conțin pe toți.

3. Parfum, și alergenii care s-au schimbat pe 31 iulie 2026

Un parfum e de obicei o compoziție din zeci de materiale, iar legea permite să fie declarat cu un singur cuvânt: Parfum, sau Aroma pentru arome. Asta ar ascunde destul de mult, așa că există o excepție. Substanțele cunoscute ca producând alergie de contact trebuie numite individual, indiferent că au ajuns acolo în interiorul parfumului.

Ani la rând, excepția a acoperit 26 de substanțe — coada familiară de linalool, limonene, geraniol, citronellol, coumarin care apare după Parfum pe atâtea etichete.

Regulamentul (UE) 2023/1545 a ridicat lista la 82. Cincizeci și șase de substanțe au fost adăugate în Anexa III, iar primul termen a trecut deja: de pe 31 iulie 2026, cosmeticele nou introduse pe piața UE trebuie să declare lista completă. Produsele aflate deja pe piață înainte de acea dată pot fi vândute până la 31 iulie 2028, deci în următorii doi ani vei vedea ambele generații de etichetă una lângă alta.

Pragurile rămân neschimbate: un alergen trebuie numit când depășește 0,001% într-un produs care rămâne pe piele — o cremă, un ser, o protecție solară — și 0,01% într-un produs care se clătește, un gel de curățare sau un șampon. Observă cât sunt de mici. Un prag de 0,001% înseamnă zece părți per milion.

Decurg două lucruri. Întâi, o coadă de alergeni mai lungă pe o etichetă din 2026 nu înseamnă un produs mai alergenic — poate fi aceeași formulă, declarată după regulile noi. Al doilea, și mai util: regula se aplică și alergenilor naturali. Linaloolul și geraniolul dintr-un ulei esențial sunt aceleași molecule ca linaloolul și geraniolul dintr-un parfum sintetic și se declară identic. „Parfumat cu uleiuri esențiale naturale” e o afirmație despre sursă, nu despre alergie.

Dacă reacționezi la parfum, eticheta pe care te poți baza e cea a cărei listă de ingrediente nu conține nici Parfum, nici vreo coadă de alergeni.

4. Paranteze drepte care nu sunt coloranți

Mai e o notație obligatorie. Un ingredient prezent ca nanomaterial e urmat de cuvântul [nano] — deci Titanium Dioxide [nano] e o declarație diferită de Titanium Dioxide. Îți spune clasa de dimensiune a particulei, care la o protecție solară minerală e legată direct de cât de vizibilă e pelicula pe piele, așa cum arată articolul nostru despre filtrele minerale și organice.

5. Asteriscuri, cruci și cifre încercuite

Acestea nu fac parte din INCI și nu sunt cerute de Regulamentul cosmeticelor. Sunt legenda proprie a producătorului, iar legenda trebuie tipărită undeva pe ambalaj. De obicei un asterisc înseamnă că ingredientul provine din agricultură ecologică, iar un al doilea simbol marchează ceva de tipul „din uleiuri esențiale naturale”.

Fiind voluntare, înseamnă exact ce spune legenda și nimic mai mult. Mențiunile despre agricultura ecologică care merg mai departe — un procent declarat de origine naturală, sau o certificare de tip COSMOS — vin dintr-o schemă privată de certificare, nu din legislația cosmetică europeană, iar organismul care a certificat ar trebui numit lângă mențiune.

Ce nu îți poate spune o listă INCI

Trei lucruri, și merită spuse limpede.

Nu dă concentrații. În afară de pragul de 1% și de pragurile alergenilor, nu se declară nicio cantitate. Un produs poate indica voluntar un procent; majoritatea nu o fac.

Nu distinge calitățile. Două produse care declară același extract pot folosi preparate care diferă substanțial prin modul de obținere și prin ce conțin.

Nu îți spune dacă formula funcționează. Prezența nu e performanță. Aia e o întrebare pentru dovezile din spatele mențiunii, iar conform articolului 20 din regulament plus Regulamentului (UE) nr. 655/2013, o mențiune trebuie susținută și trebuie să rămână la aspectul și starea pielii — niciodată la tratarea sau vindecarea a ceva.

Ordinea în care o citești

1. Citește primele cinci ingrediente. Aia e cea mai mare parte a produsului ca greutate și îți spune ce fel de formulă e — pe bază de apă, pe bază de ulei, sau o suspensie.
2. Găsește primul conservant sau chelator. Tot ce urmează după el e sub un procent.
3. Caută ingredientul după care e numit produsul. Deasupra pragului sau sub el?
4. Citește coada. Numere de Colour Index, alergeni, marcaje nano — notația îți spune ce face fiecare.
5. Verifică legenda simbolurilor și verifică cine a certificat orice numesc ei certificat.

Cinci pași, cam un minut, și funcționează pe orice cosmetic. Inclusiv pe al nostru — fiecare pagină de produs de la Îngrijirea feței conține lista INCI completă, în ordine, fără nimic rezumat și fără nimic omis.

Referințe: Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice, articolele 19 și 20 și Anexa III; Regulamentul (UE) 2023/1545 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 în ceea ce privește etichetarea alergenilor din parfumuri; Regulamentul (UE) nr. 655/2013 privind criteriile comune pentru mențiuni.